După absolvirea Facultății de Litere din București, Miron Radu Paraschivescu activează în mod special ca gazetar al revistelor interbelice și postbelice de stânga, unele dintre ele susținute și îndrumate chiar de către Partidul Comunist Român.
Volumul cel mai cunoscut, Cântice țigănești (1941) îi aduce un mare succes de public, după ce în primele sale scrieri se arătase a fi mai degrabă un avangardist extrem din punct de vedere literar. Poemele din volumul amintit sunt văzute ca fiind rafinate, moderniste, pline de un lirism pasional în care se sărbătorește moștenirea unei populații care, la vremea respectivă, era supusă exterminării rasiale în aproape la fel de mare măsură cu cea evreiască. Cântice țigănești este volumul cu cele mai multe reeditări și adăugiri din opera poetică a lui Paraschivescu.
După mai bine de un deceniu de literatură aservită politic, plină de versuri anecdotice și moralizatoare, Paraschivescu reușește să își reînvie opera poetică odată cu anul 1960, același an în care debutează și Nichita Stănescu. Lirismul său se modifică substanțial, poezia se diversifică și trece prin puternice schimbări tematice și stilistice, diferite atât în comparație cu mai vechile cântece țigănești, cât mai ales în comparație cu poeziile publicate în anii 1950.
Începând cu finalul anilor 1960, Paraschivescu devine un poet într-o bună măsură clasicizant, meditativ și voluptuos.
Miron Radu Paraschivescu a scris eseuri, a fost editor și redactor și a oferit traduceri din scriitori occidentali de orientare stângistă
A absolvit Liceul “I. L. Caragiale” din București (1985) și Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică București, la clasa profesorului Ion Cojar (1989).
În perioada 1990-2002, a fost actor al Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra”, iar din anul 2002 până în prezent, este actor al Teatrului de Comedie. S-a remarcat prin roluri precum Melchior în „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind (regia: Liviu Ciulei), Mr. White în „Black & White” de Watherhouse & Hall (regia: Florian Pittiş), George în „Cui i-e frica de Virginia Woolf” de Edward Albee (regia: Gelu Colceag), Trigorin în „Pescărușul” de A.P. Cehov (regia: Claudiu Goga) etc.
Ștefan Bănică a jucat și în numeroase filme de cinema și televiziune. Primul său rol interpretat a fost Guriţă, în filmul serial „Eroii nu au vârstă” (1984), în regia lui Mihai Constantinescu. Apoi, actorul a primit roluri în: “Liceenii” (regia: Nicolae Corjos), „Extemporal la dirigenţie“ (regia: Nicolae Corjos), „Liceenii rock`n roll“ (regia: Nicolae Corjos), „Templul tăcerii“ (regia: George Busecan), „Triunghiul morţii“ (regia: Sergiu Nicolaescu), „Sexi harem Ada-Kaleh“ (regia: Mircea Mureşan), „Maşini“ (regia: John Lasseter), „A Beautiful Life“ (regia: Alejandro Chomski), „Ho, ho, ho“ (regia: Jesus del Cerro).
Ștefan Bănică este cunoscut ca un artist complex – actor, compozitor, cântăreț, regizor, producător și moderator TV, având o carieră de peste 30 de ani. A susținut mii de concerte, stabilind adevărate recorduri în România prin concertele sale de Crăciun, susținute consecutiv la Sala Palatului, cea mai longevivă și complexă producție muzicală din România, cu o tradiție de peste 15 ani. A lansat 15 albume de autor, vândute în peste 500.000 exemplare, premiate cu cinci discuri de aur și două de platină. Cu un public foarte variat, începând de la copii, tineri și până la părinți și bunici, Ștefan Bănică reprezintă un adevărat brand în showbizul românesc.
În 2004, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.