George Topîrceanu

La moartea lui G. Topîrceanu, critica vremii considera că s-a stins din viață cel mai popular poet contemporan. În mod special proza lui memorialistică a rămas proaspătă, prin jurnalele din perioada campaniei din Bulgaria din 1913 și a altor două însemnări legate de lupta de la Turtucaia, 1916, și de perioada detenției autorului în lagărele bulgărești.

Succesul lui Topîrceanu s-a datorat în mod special cronicilor din jurnalul Viața românească, dar și baladelor și rapsodiilor din volumele de poezii Balade vesele și triste și Parodii originale, ambele publicate în 1916. Poezia lui Topîrceanu se arată nu atât un rezultat al talentului propriu-zis, cât un rezultat al capacității sale de a lucra cuvântul, de a-l meșteșugi. Inteligența sa artistică este neîntrecută printre contemporanii săi. În cuvintele lui Tudor Arghezi, Topîrceanu este văzut ca un „caricaturist verbal și scamator fără pereche.”

Inteligența poetului se arată și prin modul în care este capabil să citească un text, reușind să descopere stilul autorului cu o acuratețe inegalabilă, intuind la fel de ușor stilul moderniștilor, al tradiționaliștilor, dar și al avangardiștilor, ceea ce îi permite realizarea unor pastișe care încă ni se arată valoroase.

Baladele și rapsodiile lui Topîrceanu ni se arată, susține Nicolae Manolescu, precum niște „histoires naturelles în versuri, cu o delicată imaginație și cu un inegalabil spirit de observație, de stil antropomorfic, ca niște fabule fără morală, inventive lexical și umoristice.”

Poezia lui Topîrceanu, ca și a lui G. Coșbuc, pare să atragă în mod special cititorii tineri și adolescenții, reprezentând o poartă de intrare în lumea poeziei. Versurile lui, adeseori amuzante, dar având și un oarecare spirit didactic, par să fie adeseori adresate acestor cititori aflați la primii pași în tărâmul lirismului. Poezii precum Balada unui greier mic sau La Paști nu lipsesc din manualele școlare. Chiar și așa, unele dintre poemele lui Topîrceanu reprezintă interes și pentru cititorii maturi, prin versuri precum Balada nopții sau Balada popei din Rudeni.

Victor Rebengiuc

Maestrul Victor Rebengiuc a avut o contribuție importantă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei românești. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1956, la clasa prof. Aura Buzescu și Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra din București, din anul 1957. Joacă însă și în spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul Național București, Teatrul Mic, Teatrul Național din Cluj Napoca sau Teatrul Arca. Ca actor al Teatrului Bulandra, a jucat peste 200 de roluri numai pe această scenă.

După performanța sa în Pădurea spânzuraților în regia lui Liviu Ciulei, Rebengiuc a devenit o figură majoră în cinematografia românească și a devenit cunoscut mai ales pentru apariția sa în 1986 în Moromeții lui Stere Gulea. De asemenea, el a jucat în filmele lui Dan Pița (Tănase Scatiu, Dreptate în lanțuri, Faleze de nisip, Omul zilei) și Lucian Pintilie (De ce trag clopotele, Mitică?, Balanța, Prea târziu, Paradisul ultimelor opriri, Niki și Flo, Tertium non datur). Pe scenă, Rebengiuc a colaborat cu regizori precum Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Yuri Kordonsky, Gábor Tompa, Alexandru Dabija ș.a. Performanțele sale artistice sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune și în Teatrul Radiofonic Național.

A fost rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București în perioada 1990-1996. A fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996-1998.

A obţinut mai multe premii UNITER, Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru filmul ”Tănase Scatiu” în anul 1976, pentru filmele ”Moromeţii” şi ”Pădureanca” în anul 1987, premii la Festivalul Internaţional de Film de la San Remo (Italia, 1988), la Festivalul Internaţional Santarem (Portugalia, 1988) şi Premiul Uniunii Cineaştilor din România pentru filmul ”Balanţa” în 1992.

În anul 2001, a primit Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov pentru rolul colonelului Festisov din spectacolul ”Colonelul Pasăre”, iar în 2002 a fost distins cu Premiul ”Aristizza Romanescu” pentru artele spectacolului al Academiei României, pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică. În 2003, Victor Rebengiuc a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 2004, a primit Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania de la Cluj. Din ianuarie 2008, este Doctor Honoris Causa al UNATC.